dis-de-tine sămânță de lumină

desculță dimineața se teme că ar putea fi ciopârțită de brațele mele ce te caută incoerent şi spasmodic de aceea vine deodată cu roua neîncepută a întâiului anotimp ce se prelinge împotriva sensului curgerii dinspre interior interiorului în timp ce setea o pândeşte ca un lup flămând o rază de lumină nepermis de imaculată se încolăceşte în jurul chipului tău aşteptând mereu aşteptând vocea femeii-vioară ce pictează zorii pătimaşi abia înmuguriți de genele tale din fiecare noapte cu șoaptele șterse de lumină curg pașii tandrei tăceri a nenăscutei iubiri și eu simt că m-am îmbolnăvit de visul pierdut sunt delicioase toate diminețile din care gustăm cu poftă împreună dar dimineața asta parcă are mai mult caimac de lumină sau poate în ceașca din care o bem s-a vărsat mai mult de-o linguriță de strigăt întârziat de pasăre călătoare pe talgerul de foc stă o bucățică din zorii înfloriți de lumină crocanți înmuiați în același răsărit pe care eu îl văd din față iar tu îl vezi din urmă nu de dimineață nu te saturi niciodată ca și cum ai mușca dintr-un cerc crezând că poți să-i înțelegi perfecțiunea când tu de fapt încercuiești cercul cu toată foamea trupului tău de lumină tu din mine toată dis-de-tine sămânță de lumină naștere a nașterii