„Frunza nu cade ca să moară,
ci ca să învețe pământul să respire din nou."
Autoarea a cinci volume de poezie publicate între 1999 și 2025. Scrie cu o mână care nu apasă, ci mângâie. Poezia ei nu strigă, ci șoptește.
Explorează opera →Toamna nu vine doar în arbori. Ea se strecoară în oameni, în gesturi, în cuvinte. Se deschide încet, ca o rană care nu doare, ca o pleoapă care se închide spre vis. Întomnarea nu e sfârșit, ci începutul unei tăceri fertile, în care sensurile se coc și se desprind de ram.
„Frunza nu cade ca să moară,
ci ca să învețe pământul să respire din nou."
Violeta-Mirela Mareș scrie cu o mână care nu apasă, ci mângâie. Poezia ei nu strigă, ci șoptește. Nu explică, ci lasă să se înțeleagă. Autoarea a cinci volume de poezie publicate între 1999 și 2025.
Fiecare poem e o frunză care cade în suflet, lăsând o urmă de dor, de întrebare, de lumină.
Pentru colaborări, evenimente literare sau orice gând care caută o adresă.
✉ contact@mirelamares.art